Nebuloasa Firework

Nebuloasa Firework
Foto Credit: WIYN Telescope

Nebuloasa Firework cunoscuta de astronomi ca "GK Per", este rezultatul unui tip de explozie stelara numit Nova. Intr-o Nova, o stea foarte compacta numita pitica alba, expulseaza in departe in spatiu gaze care s-au acumulat pe suprafata sa. In cazul de fata aceasta Nova a avut loc in anul 1991 si a fost denumita Nova Persei 1901. Aceasta nova a devenit la fel de luminoasa ca una din cele mai stralucitoare stele pe care le vedem pe cerul de noapte dar apoi s-a stins si nu se mai putea vedea decat cu un telescop. Apoi astronomii au putut vedea expansiunea gazului care a devenit Nebuloasa Firework. Aparitia neobisnuitelor focuri de artificii caracteristice acestei nebuloase sunt cercetate si in prezent.

Marea Nebuloasa din Orion

Marea Nebuloasa din Orion
Foto Credit: NASA, Hubble Space Telescope

Marea Nebuloasa din constelatia Orion, M42, poate fi gasita pe cerul noptii putin mai jos si la stanga de centura de trei stele usor de identificat a popularei constelatii Orion. Aceasta nebuloasa este una din cele mai apropiate pepiniere stelare, in care stelele tinere se formeaza chiar acum. Aglomerari de gaz (cea mai mare parte hidrogen si heliu) si praf in nebuloasa sunt indepartate impreuna de gravitatie, pana aproape de colaps si se formeaza apoi stele noi. Cateva stele care le puteam vedea aici partial acoperite de nebuloasa sunt aparute de circa 100000 de ani - niste copii in comparatie cu cei 5 miliarde ( 5000000000 ) de ani ai Soarelui.

Galaxia Cartwheel

Galaxia Cartwheel
Foto Credit: NASA, Hubble Space Telescope

Galaxia Cartwheel arata ca un inel, care este rezultatul unei coliziuni intre o galaxie mica si o galaxie mare. Dupa ce o galaxie mica a trecut printr-o galaxie mare - in acest caz care seamana probabil cu galaxia noastra Calea Lactee - un val de formare a stelelor se muta de la punctul de impact ca undele de pe suprafata unui lac. Cand galaxiile se ciocnesc, este rar cazul ca doua stele sa se ciocneasca. Gravitatea, cu toate acestea provoaca valuri de dense care se muta prin Galaxie, care la randul sau determina formarea de stele calde, dense, tinere, ce produc inelul care se vede in aceasta imagine.

Telescopul Hooker al Observatorului Mount Wilson

Telescopul Hooker al Observatorului Mount Wilson
Foto Credit: Mount Wilson Observatory

In 1920 imaginile de la telescopul Hooker al Observatorului Mount Wilson a schimbat fundamental intelegerea Cosmosului. Astronomul Edwin Hubble, cu ajutorul fotografiilor luate cu acest telescop ca obiectele denumite atunci "spirale nebuloase" au fost, de fapt sisteme mari de stele - galaxiile spiralate, similare cu galaxia noastra, Calea Lactee, dar incredibil de distantate. Inainte de teoria lui Hubble s-a sustinut ca nebuloasele spiralate au fost simpli nori de gaz si ca
impreună cu tot universul, au fost cuprinse in propria noastră galaxie. Oglinda de la telescopul Hooker este de 100 de centimetri in diametru care este aproape de marimea oglinzii telescopului spatial Hubble. Observatorul de pe Muntele Wilson ofera un tur de onoare al acestui telescop istoric.

Ida si Dactyl - Asteroid si Luna

Ida si Dactyl - Asteroid si Luna
Foto Credit: NASA, JPL, Galileo Project

Un asteroid cu o luna. Sonda spatiala Galileo, a carei misiune este explorarea sistemului Jupiter, a intalnit si fotografiat doi asteroizi in timpul calatoriei sale catre Jupiter. Al doilea asteroid fotografiat numit Ida, a fost descoperind ca avand o luna, ce apare ca un punct mic la dreapta sa in aceasta imagine. Aceasta luna mica numita Dactyl, in timp ce forma "cartofului" Ida, masoara aproximativ 36 Km lungime si 14 Km latime. Dactyl este prima luna a unui meteorit descoperita vreodata. Numele Ida şi Dactyl sunt bazate pe personaje din mitologia greaca.

Sistemul Pamant Luna

Sistemul Pamant Luna
Picture Credit: NASA, JPL, Galileo Project

O planeta dubla? De la 4 milioane mile departare, la 16 decembrie 1992, sonda spatiala Galileo a NASA a preluat aceasta imagine a sistemului Pamant Luna. Stralucirea jumatatii luminate a Pamantului contrasteaza cu scazutele culori inchise ale Lunii. Luna Pamantului este unul dintre cei mai mari sateliti naturali din sistemul nostru solar. Aceasta este chiar mai mare decat planeta Pluto. In aceasta imagine, sistemul Pamant Luna pare a fi de fapt o planeta dubla.

Nebuloasa Cat's Eye

Nebuloasa Cat's Eye
Foto Credit: NASA, Hubble Space Telescope

Trei mii de ani lumina departare, o stea pe moarte arunca dare de gaze stralucitoare.
Aceasta imagine de la telescopul spatial Hubble dezvaluie nebuloasa "Ochiul Pisicii" ca fiind una dintre cele mai complexe nebuloase planetare cunoscuta. De fapt caracteristicile vizibile in aceasta imagine sunt atat de complexe incat astronomii suspecteaza ca steaua central vizibila poate fi de fapt un sistem de stele duble. Termenul nebuloasa planetara folosit pentru a descrie aceasta clasa generala de obiecte ceresti este inselator. Desi aceste obiecte pot aparea rotunde ca si planetele in telescoapele mici, imagini de inalta rezolutie descopera ca acestea pot sa fie stele inconjurate de coconi de gaze suflate in ultimele stadii de evolutie cereasca.

Imagine ultraviolet a Galaxiei Messier 101

Imagine ultraviolet a Galaxiei Messier 101
Foto Credit: NASA, Ultraviolet Imaging Telescope (UIT)

Aceasta galaxie spirala gigant, Messier 101 (M101) a fost fotografiata de telescopul cu imagini ultraviolete de la bordul navetei spatiale Endeavour in timpul misiunii Astro-2 din 18 martie 1995. Imaginea a fost procesata pe calculator astfel incat culorile reprezinta intensitatea luminii ultraviolete. Imagini ultraviolete a galaxiilor cum ar fi aceasta arata in principal nori de gaz care contin stele noi formate de multe ori mai masive decat Soarele care stralucesc puternic in lumina ultraviolera. In contrast fotografiile galaxiilor in lumina vizibila au tendinta de a fi dominate de lumina galbena si rosie a stelelor mari. Lumina ultravioleta invizibila ochiului uman este blocata de stratul de ozon al atmosferei, astfel ca pozele cu ultraviolete ale obiectelor ceresti trebuiesc luate din spatiu.

Galaxia Spirala M100

Galaxia Spirala M100
Foto Credit: NASA, Hubble Space Telescope

Galaxia M100 este o galaxie spirala mare asemanatoare cu Calea Lactee, care conţine peste 100 de miliarde de stele. Se afla la peste 150 de milioane de ani lumina distanta, asa ca lumina pe care o vedem de la ea a plecat in perioada cand traiau dinozaurii pe pamant. Imaginea a fost preluata in 1993 cu camera 2 de pe telescopul spatial Hubble.

Jupiter vazut de pe sonda spatiala Voyager

Jupiter vazut de pe sonda spatiala Voyager
Foto Credit: NASA, JPL, NSSDC, Voyager

Imaginati-va un uragan care a durat 300 de ani. Aceasta imagine a fost luata de catre sonda spatiala Voyager 1, in 1979. Jupiter este planeta gigantica gazoasa, fara suprafata solida, este cea mai mare planeta din sistemul solar si este alcatuita in cea mai mare parte din hidrogen si heliu. In fotografie este vizibila Marea Pata Rosie, un uragan gigantic asemanator unui sistem de furtuni ce se roteste odata cu norii lui Jupiter. Este atat de mare incat ar putea cuprinde de trei ori pamantul in interiorul acestuia. Astronomii au observat aceasta furtuna gigant de pe Jupiter inca de acum 300 de ani.

Nebuloasa Crab si Geminga in raze gamma

Nebuloasa Crab si Geminga in raze gamma
Foto Credit: NASA, Compton Gamma Ray Observatory

Ce s-ar intampla daca ai putea vedea in raze gamma? Atunci aaceste doua stele neutronice rotindu-se ca niste pulsari ar fi printre cele mai stralucitoare obiecte din cer. Aceasta imagine prelucrata pe calculator prezinta pulsarul din Nebuloasa Crab, si pulsarul Geminga, fotografiate in radiatia gamma. Aceasta imagine a fost produsa cu telescopul "EGRET" de intalta radiatie gamma, de la bordul satelitului NAsa, Compton.

Harta cerului vizibila in spectrul radiatiei Gamma

Harta cerului vizibila in spectrul radiatiei gamma
Foto Credit: NASA, Compton Gamma Ray Observatory

Ce se intampla daca ai putea sa vezi razele gamma? Aceasta imagine prelucrata de calculator prezinta o harta a cerului intreg la energii fotonice de peste 100 de milioane de electroni volti. Acesti fotoni ai radiatiei gamma sunt de 40 de milioane de ori mai puternici decat fotonii luminii vizibile si sunt blocati de atmosfera terestra a pamantului. La inceputul anilor 1990 observatorul NASA, Compton Gamma Ray Observatory, aflat pe orbita in jurul pamantului a scanat intregul cer pentru a produce aceasta imagine. Calea Lactee se vede clar pe mijloc. Natura si distanta la aceste surse stralucitoare raman necunoscute.

Pamantul fotografiat de misiunea Aplollo 17

Pamantul fotografiat de misiunea Apollo 17
Foto Credit: NASA, Apollo 17, NSSDC

In 1972 astronautii din ultima misiune lunara a Statelor Unite, Apollo 17, au realizat aceasta imagine uitandu-se inapoi spre pamant, in drumul lor catre Luna. Continentele Antartica si Africa sunt vizibile sub aceste manunchiuri de nori albi.

Marea Supernova din 1997

Marea Supernova din 1997
Foto Credit: Hubble Space Telescope

In 1987 o stea dintro galaxie satelit a Caii Lactee a explodat. In 1994 telescopul spatial Hubble, aflat pe orbita in jurul Pamantului, a surprins o imagine foarte detaliata a resturilor din aceasta explozie. Aceasta fotografie de mai sus ne prezinta inele neobisnuite si neasteptate desi astronomii nu sunt siguri cum s-au format.

Grupul stelar pleiadele

Grupul stelar pleiadele
Foto Credit: Mount Wilson Observatory

Pleiadele M45, este unul din cele mai stralucitoare grupuri de stele din emisfera nordica. Se compune din mai multe stele stralucitoare, stele calde care s-au format in acelasi timp dintr-un mare nor de praf si gaz interstelar. Ceata albastra care le inconjoare se datoreaza prafului foarte fin care a mai ramas si care continua sa reflecte lumina albastra de la aceste stele.

Pamantul Stea Neutronica

Pamantul Stea Neutronica
Foto Credit: Astronomy Picture of the Day

Daca Pamantul ar putea fi transformat candva intr-o stea de densitatea foarte mare, ar putea aparea ca in figura de mai sus generata pe calculator. Datorita campului gravitational foarte puternic, steaua neutronica distorsioneaza lumina din fundalul cerului foarte mult. Daca te uiti atent sunt vizibile doua imagini ale constelatiei Orion. Geavitatia acestei stele neutronice speciale este atat de mare incat nici o parte a stelei neutronice nu este blocata vederii - lumina este atrasa de gravitatie chiar si din spatele stelei neutronice.